
01 Feb Gânduri și experiențe proprii legate de dulciuri
Făcusem și un video scurt legat de acest subiect, dar am zis să mai revin și pe blog și să scriu un pic despre experiențele proprii legate de vedeta asta modernă, dulcele.
Foarte rar am simțit nevoia să mănânc dulce până acum. Dar știți de ce? pentru că nu am avut obiceiul să îl consum și nu pentru că aș fi imun sau ceva asemănător. Este o regulă simplă: cu cât mănânci mai mult, vrei mai mult. Cu cât mănânci mai puțin, simți nevoia mai puțin (exceptând poftele de purificare, să le zicem așa).
Cum mi-am dat seama: de sărbători, luând o mică pauză de la personal training, odată cu oamenii pe care îi îndrum, am zis să mă prostesc și eu un pic și să mănânc niște ciocolată, una alta, timp în care vizionez un film, joc ceva, etc. – sărbătoare.
Timp de 2 sau 3 zile am mâncat o grămadă de dulciuri. Când s-au terminat și teoretic trebuia să revin la normal, ce să vezi? deja, după doar 2-3 zile simțeam că mi-e poftă, că mai vreau. Și iar am cumpărat, și iar am mâncat. Și tot așa au trecut zilele până când s-a făcut o lună plină de zahăr.
Începeam să arăt mai rău, să mă simt mai rău, să mănânc mai puțină mâncare pentru că găseam în dulce o alternativă rapidă și gustoasă de moment și uite așa m-am dus…
După o lună m-am trezit și eu și am realizat că lucrurile scapă de sub control, așa că ar fi cazul să fac ceva. Am decis, am făcut un challenge personal de 33 de zile, challenge pe care l-am făcut public pe YouTube, iar de atunci nu am mai băgat dulciuri în gură. Au trecut doar 11 zile momentan, dar în perioada asta deja am reușit să simt revenirea.
Totuși, nu fără niște pofte destul de mari, pofte care te fac să nu mai raționalizezi deloc, care te fac să te minți pe tine, care te fac să te întrebi “hai mă, cât rău poate să facă o <insert sugar>?”, “asta și gata”, “doar atât”, “merit după toată perioada asta de abținere”, și alte vrăjeli de astea. Te regăsești? 🙂
Dar nu am cedat, pentru că am luat o decizie, pentru că pot, pentru că v-am spus că nu o s-o fac.
Treceam prin Mega Image, pe lângă raionul cu zahărul meu preferat și efectiv mi se oprea pasul în aer timp de o jumătate de secundă când treceam pe-acolo. Parcă instinctiv îmi venea să arunc o pungă în coș.
Într-o zi trebuia să îmi fac niște ouă, dar nu mai aveam. Îmi era foame, așa că am coborât să cumpăr. Lângă ouă erau și dulciuri, iar fiindu-mi foamne, ah, ce-ar mai fi mers…
Și mi-am zis “hai măăăă, ronțăi ceva cât timp fac ouăle. Și așa mănânc și ce trebuie după.”
Cât de convingătoare și logice păreau pe moment toate argumentele astea… dar nu. Mai departe.
Ei, partea cu adevărat interesantă este schimbarea: am deveni masochist. Au început să îmi placă momentele astea (condiția fiind să le depășesc mereu). Te fac să te simți bine, să te simți puternic.
Dacă înainte priveam momentele astea ca pe ceva greu, ca pe o provocare, ca pe situații la care aș putea ceda, acum le văd diferit; acum au devenit “acele momente”. Când trec pe lângă zahăr sub diferite forme, nu mă mai ia prin surprindere. Nu mai pierd controlul, ci, datorită exercițiului de până acum, pot să privesc momentul de deasupra, din afară. Pot să mă văd cum iar am “un moment de ăla” la care știu că voi zice pas. Nu mă mai ia prin surprindere, ci reușesc să recunosc problema, să o conștientizez, astfel fiindu-mi muuult mai ușor să trec mai departe. Încep să simt iar schimbarea către “ăsta sunt, omul care nu mănâncă prostii” și nu “omul care rezistă, omul care ar fi bine să nu mănânce dulce, omul care face sacrificii”. E o diferență, una care se simte foarte fain.
După ce voi termina cele 33 de zile, vă voi spune ce mi-am propus. Va fi interesant, promit, dar până una alta, ascultă-mi experiențele și hai și tu.
Evită să ajungi în punctul în care să îți fie foame pentru că ești vulnerabil și mai ales nu merge flămând la magazin.
Nu îți cumpăra niciodată dulciuri. Nu le duce în casă. Lasă-le la magazin.
Rezistă, că nu ești copil. Nu ești slab. Ai și tu o voință, ești stăpânul tău, nu e dulcele ăla. Fiecare moment în care cedezi ca să simți starea de bine, gustul de dulce, e un moment care te face să te simți mai slab pe termen lung. Plăcere de câteva minute, pentru decădere timp de săptămâni sau luni la rând. Nu mai fi slab. Nu ești slab și cedezi pentru că așa ești tu, pentru că ăsta e materialul din care ești făcut, ci pentru că așa accepți. Slăbiciunea este de fapt o decizie conștientă pe care o iei. E suficient să nu o mai faci. Oricând este loc de o schimbare, oricând. Fă-o acum.
Hai.
Pentru mai multe informații legate de fitness sau pentru colaborare, CLICK pe hyperlink-urile de mai jos:
Instagram
Facebook
YouTube
Colaborare