02 Sep Nu reușesc să rămân motivat/motivată.
Ok.
O mare problemă a noastră, a celor mai mulți dintre noi și mă includ în aceeași oală când vine vorba de multe aspecte ale vieții noastre, este lipsa clarității. Privim totul de la suprafață, superficial.
Hai să luăm cazul fitness-ului. Fiecare dintre noi încearcă să devină mai bun atunci când vine vorba despre felul în care arătăm. Și chiar dacă reușim să atingem punctul pe care ni l-am propus inițial, vom ajunge să ne dorim mai mult decât am țintit în prima fază. Ăsta este un lucru normal și bun, în cea mai mare parte.
Hai să facem o mică sesiune de autoevaluare și autocunoaștere.
Toți vrem să arătăm mai bine, însă, întrebarea este: ar fi frumos să arătăm mai bine “cumva”, fără să ne schimbăm acțiunile, fără să depunem efort? sau ne dorim să arătăm mai bine și suntem dispuși să facem un efort real în acest sens?
Pentru că garantez că mulți dintre cei care vor să arate mai bine și-ar dori să o facă așa… să se întâmple pur și simplu și să nu fie conștienți că nu sunt dispuși să acționeze în sensul ăsta. Mâncarea care îi oprește să își atingă scopul, dar care e gustoasă, comoditatea, lipsa de organizare și disciplină, sunt doar câteva din lucrurile la care nu sunt dispuși să renunțe sau măcar să lucreze la ele. E fain așa. Mâncăm ce vrem, cum vrem, cât vrem, stăăăm… e fain, e bine. E perfect de înțeles, ok, dar asumă-ți. Nu te duce apoi la prieteni, la familie sau la cine știe cine și spune că vrei să slăbești sau să ai un corp mai estetic, dar nu reușești, nu ai timp, nu știi cum. Vrăjeală! te minți singur.
Și apoi sunt oamenii care vor, care depun efort, dar care mai au nevoie de un pic de ajutor. Cei care se lovesc de obstacole și dau puțin înapoi, se demotivează pentru o perioadă, dar încearcă în continuare. Sunt dispuși să mănânce bine, sunt dispuși să facă exerciții, vor să își depășească condiția.
Pasul 1: fii sincer cu tine și vezi în care din cele 2 categorii de situezi.
Dacă ești în prima, să știi că poți oricând să treci în categoria a doua. E timpul să lași prostiile.
Acum, dă-mi voie să îți explic ceva. În momentul în care iei decizia de a face schimbarea și devii disciplinat, în momentul în care te dedici cauzei tale, vei vedea cum încep să apară o grăăămadă de schimbări mentale și fizice.
Vei vedea cum te simți un om nou după doar 1-2 săptămâni, vei vedea cum te simți bine în pielea ta, cum ai altă energie, alt chef, altă stare, alt corp. Vei vedea cum, pe zi ce trece, așa zisele vicii de până acum, care te tentau, devin fără putere. Vei vedea cum prostiile pe care le mâncai nu te mai atrag și chiar mai mult, îți fac rău dacă le încerci.
Eu, de exemplu, dacă mănânc dulce (mai ales dacă n-am mâncat ceva înainte), simt cum începe să mă doară stomacul. Crezi că simțeam la fel înainte?
Eu, de exemplu, dacă mâncam fără pâine (și nu zic neapărat că pâinea ar fi rea) mi se părea că nu mă satur. Acum nu mai pot mânca cu pâine.
Eu, de exemplu, în perioada facultății, nu puteam să fiu perseverent și să merg constant la sală. Acum, dacă mă las 2 săptămâni, simt că mă degradez.
De câte ori n-ai trecut prin situația aia în viață când evoluezi și, după ceva timp, privești în urmă, te uiți la tine și îți vine să râzi de cât de “înapoi” erai? n-ai putea să mai fii acel cineva, ți-ar fi rușine. Ei, e posibil ca acum să fii în situația ta, a celui de care ai râde dacă ai face o schimbare.
Asta a fost o încălzire. Acum să revenim la subiect. Nu reușești să rămâi motivat / motivată?
Îți zic eu de ce. Nu te-ai dedicat cauzei tale. Ai vrut să faci ceva, dar nu ai vrut să te dedici.
Decizia. Ia o decizie adevărată pentru tine, dar ia-o în serios. Nu mai fi frate atât de moale și nu te mai lăsa distras atât de ușor, de orice tâmpenie.
Nu zic să faci asta o viață neapărat, dar fă-o pentru o lună: decide și fă orice e posibil ca să te ții de plan. Nu te mai abate, indiferent de ce scuze ai. Dedică-te ca și cum ar fi foarte, foarte, foarte important să te ții. Pentru că e.
Dacă ai un program foarte încărcat și un job foarte stresant, sau poate facultatea e grea și ai mult de învățat, simți nevoie de un refugiu, de o pauză. Dar dacă mama ta, iubitul/iubita ta, copilul tău ar avea mare nevoie de tine dimineața, înainte de a merge la muncă și ar mai aveai nevoie și seara, târziu, când ajungi obosit, ai merge să ai grijă de ei în fiecare zi? ai face-o sau ai mai dormi o jumătate de oră în plus? a, da? de ce? pentru că e foarte important? deci vezi că este timp și că se poate, dar doar dacă merită?
Tu meriți să arăți exemplar?
Deci fără scuze. Zero. Nicio scuză.
Trezește-te dimineața și ia prima masă, chiar dacă tu ești învățat să sari peste masa de dimineață și să mergi direct la școală/muncă, unde îți iei un corn sau cine știe ce tâmpenie.
Nu ai ce să mănânci la muncă și ești nevoit să dai comandă de meniul zilei sau de o pizza? atunci trezește-te și mai dimineață cu 15 minute și pregătește-ți și masa de prânz.
Seara preferi să te întinzi în pat la TV, cu o bere în mână? auzi, tu chiar vrei să reușești? chiar vrei să îți demonstrezi cât de puternic sau puternică poți fi? sau deja nu prea mai vrei? 🙂
Pentru că se poate.
Și oricât de drastic pare, să știi că de fapt nu e chiar așa. Să știi că schimbarea de obiceiuri e dificilă. Dar după un timp merge de la sine.
Gândește-te un pic; gata, ai decis! orice ar fi, mesele, antrenamentele devin prioritate; voință! iar când nu ai chef, o faci oricum. Și trece o săptămână și nu îți vine să crezi cât de eficiente au fost toate acțiunile tale.
Și apoi mai trece una, iar tu continui să evoluezi.
Încă una, iar. Mă, chiar merge așa?
Păi în stilul ăsta… chiar poți! chiar merge! în stilul ăsta ajungi acolo unde îți dorești într-un timp destul de limitat. Și începi să te simți puternic. Începi să simți cu tu ești cel care decide ce și cum se va întâmpla. Începi să vezi că tu chiar poți să faci ce ți-ai propus.
Apoi începi să aplici aceeași disciplină și seriozitate și în alte domenii din viața ta, în job, în relația ta, în pasiunea ta, în abilitatea ta de a face orice îți dorești. Și vezi că merge iar. Chiar merge și nu îți vine să crezi cât de capabil poți fi de fapt. Trebuia doar să decizi, să alegi schimbarea cu hotărâre.
Și devii alt om; unul de care ești mândru.