08 May Trebuie să fiu mai bun! dar mai bun decât cine?

Salut!
Acesta ar trebui să fie un blog despre fitness în primul rând, dar de ceva vreme a început să capete o nuanță diferită. Totuși, în acest articol voi încerca să revin la vechile teme.

A evolua.
M-am simțit sufocat de multe ori de aparența lipsei timpului. Mi-am dorit să lucrez în domeniul fitness-ului, dar văzând atâtea persoane talentate care au ajuns deja departe la 20 de ani, am avut impresia că e prea târziu, că nu am timp, că dacă voiam să fac ceva cu adevărat, trebuia să încep mult mai devreme pentru a fi în rând cu ceilalți.

Aici e problema: tindem să concurăm cu alții, iar acest lucru ne face să fim presați de timp.
Nu spun că spiritul competitiv ar fi rău, dar ar trebui să ne focusăm majoritatea energiei în a concura cu noi înșine, indiferent de stadiul în care ne aflăm, de vârsta pe care o avem, de rolul pe care îl avem în viața de zi cu zi.
Atunci când vei concura cu altcineva, vei trece printr-un stres fără sfârșit. Te vei strădui să depășești pe cineva, ca apoi să îți dai seama că este iar altcineva mai bun decât tine și reiei ciclul, progresând, dar într-un mod neprielnic.
Când concurezi cu tine, vei avea parte de mulțumire la fiecare mică victorie. Mai mult decât atât, toate micile victorii vor clădi încredere de sine și te vor face să simți și să înțelegi că ești capabil de mai mult decât ai crede în prima fază. Iar timpul necesar pentru a te bucura din nou poate fi la fel de scurt ca ziua de mâine sau chiar mai puțin.
Concurând cu altcineva, în ciuda micilor victorii, dacă nu ai ajuns în punctul în care să îl întreci pe celălalt, tot nemulțumit și descurajat vei fi. Îți sugrumi bucuria propriei evoluții.

Ce legătură are acest lucru cu fitness-ul?
“Cu cât faci la piept?”, “cât bagi la presă?”, “câte repetări ai făcut?”
Acestea sunt doar câteva din întrebările pe care le auzi în sală la un moment dat, întrebări ce au ca scop final comparația dintre cel care întreabă și cel care este întrebat.

Vei spune că e bine să fie așa pentru că ești motivat să tragi mai tare și să progresezi. Dar de multe ori, atunci când te întreci cu cineva, începi să ții cont din ce în ce mai puțin de tehnica de execuție și să te supui unor riscuri mai mari de accidentare și nu neapărat unei stimulări mai eficiente. Iar “scuza” că tu ai făcut repetările corecte nu te va mulțumi în concurența cu altcineva.
Și așa cum am spus mai sus, chiar dacă vei reuși să evoluezi și să performezi mai bine decât la antrenamentul anterior, dacă nu l-ai întrecut pe celălalt, vei fi nemulțumit.

Cred că o lungesc prea mult. Concluzia pe care vreau să o transmit este aceea de a avea mereu ca țel evoluția ta în raport cu tine, timp în care să fii mulțumit de ce ai și entuziasmat de ce vei obține în viitor. Toate lucrurile pe care le facem, le facem pentru a fi fericiți. Iar dacă procesul către fericire duce în partea opusă, este posibil să fie necesară o revizuire a metodei aplicate.

Ca de obicei, sper să te ajute acest articol să îți privești altfel propria evoluție, să te bucuri mai mult de ea și să scapi de o parte din presiunea timpului aparent neajuns.

You VS Yourself