27 Oct Un articol fără nicio noimă
Facem ce facem, discutăm ce discutăm, dar într-un final ne întoarcem cu toții la puțină motivație, inclusiv eu.
Toți ne dorim să fim un pic mai bine, să arătăm puțin mai estetic, să avem o situație financiară mai bună, să fim fim iubiți și admirați o idee mai mult. Dar pentru asta trebuie să acționăm constant, să fim perseverenți și să nu ne abatem de la țelul nostru cu prima ocazie. Iar lucrul ăsta necesită disciplină combinată cu motivație.
Să vă spun ce am simțit de-a lungul timpului, ce m-a motivat să fac, să fiu:
În fitness
Prima dată am scris “rezultatele”. Dar am șters pentru că rezultatele nu sunt nimic altceva decât produsul a altor aspecte: a siguranței că știu ceea ce fac și a imaginației care mă face să fiu implicat și mai mult emoțional, să fiu dedicat, pasionat cauzei mele.
Când ești sigur că tot ce trebuie să faci este să bifezi căsuțele și ai reușit, nu rămâne decât să treci la treabă. Când dai la o parte orice frică că poate nu faci ceea ce trebuie, când ai încredere în eficiența acțiunilor tale, parcă simți că ești deja acolo. Singurele cuvinte ce le auzi în minte sunt “it’s just a matter of time”. E ca și cum ai reușit deja, doar că trebuie să lași să se coacă :))
Așa că, fă-ți un plan de bătaie. Înțelege ce vrei, înțelege care sunt pașii pe care trebuie să îi parcurgi, iar apoi ține-te de ei. Sună banal, dar e foarte, foarte important să ai un plan concret, scris. Asta te va determina să nu mai iei decizii aleatorii, din mers, zicând că “lasă, merge și așa de data asta”. Cu cât ești mai focusat pe ce vrei să faci și ai claritate în gândire și acțiuni, cu atât te vei diferenția mai tare de ceilalți, iar rezultatele vor vorbi de la sine.
Apoi vorbeam de imaginație. Când spui imaginație, parcă primul lucru pe care îl asociezi cu acest cuvânt este “copil”. Sună a joacă și poate din acest motiv imaginația nu este luată îndeajuns de mult în serios. Dar ea are un efect extraordinar de mare. Atunci când reușești să te vezi acolo unde îți dorești, să îți alimentezi mintea și subconștientul cu acea imagine, cu senzațiile pe care le-ai avea în momentul respectiv, când reușești să trăiești acele momente în sinea ta, te vor umple de energie, entuziasm și optimism. Și dacă faci asta continuu, mai multe zile/săptămâni/luni la rând, vei vedea cum opinia ta devina cea mai importantă din toate. Cum propriile credințe depășesc vorbele celor din jur care zic “că e prea greu”, “că trebuie să ai noroc”, că, că, că…
Ai un pic de încredere în tine, măi omule! că nu suntem atât de diferiți unii de ceilalți. Avem mentalități diferite, opinii diferite, aptitudini diferite, dar la bază majoritatea avem aceleași instrumente. Avem un creier pe care ar trebui să îl folosim mai mult pentru noi și pentru bine, avem două mâini și două picioare pe care le putem folosi la fel ca toată lumea, chiar dacă în ritmul nostru, avem capacitatea de a crea ceva care are personalitatea noastră, care are ceva unic ce doar noi putem să îl faci fix în stilul ăla. Toți avem 24 de ore. Și eu, și tu, și Bill Gates, și influencer-ul tău preferat. Diferența e că acționăm diferit în acele 24 de ore. De ce n-ai vrea să profiți de acel timp ca să faci ce altul nu face și să reușești ce altul nu are? că poți.
Nu ai chef? come on… chiar poți mai mult decât atât.
Și este de ajuns să începi. Am zis asta de atâtea ori… uite, eu de exemplu. M-am dus la sală ca să arăt puțin mai bine. Nu aveam așteptări prea mari, să fiu sincer. Dar am început. Odată cu fiecare început apar ramificații. Făcând, am început să simt stări noi, dorințe noi, să încep să cred că aș putea mai mult, am început să fac mai mult, să învăț mai mult, să aplic iar și să reușesc mai mult încă o dată. Am intr-at într-un cerc de ăla, doar că nu vicios, cum e vorba, ci unul care îmi dădea din ce în ce mai mult elan către bine. Și ușor, ușor am ajuns să reușesc să clădesc un corp de care să fiu mulțumit. Aș putea să merg mai departe cu el, însă, făcând mereu un pas nou înainte, totul s-a dezvoltat, inclusiv mentalitatea mea. Am ajuns să simt satisfacția de a da din propria experiență altcuiva și de a-l face să simtă și el sau ea ce ai simțit tu. Mi s-a schimbat perspectiva. Am simțit că am găsit un scop care mă face și mai fericit.
E ca atunci când vezi un film bun și vrei să îl arăți unei persoane apropiate. Tu știi deja filmul, dar ești nerăbdător să îl vezi pe celălalt bucurându-se de experiență. Este un lucru frumos, chiar dacă semi-egoist.
Semi-egoist pentru că, prin transferul acesta de informație și emoții, găsești o cale prin care retrăiești încă o dată experiența.
Ca să dau un alt exemplu, e ca atunci când te iei cu viața de zi cu zi, devii “responsabil”, muncești iar și iar și, într-o zi, iei pauză și te deconectezi, pleci într-o plimbare sau vacanță nestabilită, te dai în scrânciob, mergi pe bordură încercând să nu cazi, calci doar în pătrățelele pavelate pe trotuar fără să atingi limitele lor, râzi prostește, mesteci gumă și faci baloane mari care se sparg și ți se lipesc de față. Te folosești de ceva ca să retrăiești copilăria, să retrăiești momente speciale din viața ta. Dar până când și vacanța asta imaginară, ieșirea asta, începe cu ceva, cu un prim pas. Începe.
Părerea mea e că articolul ăsta nu are nicio noimă, a început într-un fel și care nici nu știu dacă s-a terminat și sincer, nici nu îmi pasă atât de tare. Atât timp cât cred că e posibil să te fi ajutat să îți validezi câteva idei care erau nesigure în mintea ta, că poate te-am convins o idee mai mult să îți dai un reset și poate chiar să zâmbești amintindu-ți de prostioarele din copilărie, ce mai contează? trebuie să avem și un articol din care nu înțelegem mai nimic, că e la modă :)))))
Seara faină!